Dincolo de buchetul de trandafiri

Mă ridic de pe scaunul ăsta moale și-l las pe Idries Șhah din mână pentru o vreme. The Commanding Self are multe idei care nu-mi spun nimic, nu le pot înțelege încă. Cartea asta ori te frustrează, ori te face să realizezi lucruri, cred că la mine e vorba de amândouă. Presupun că asta se întâmplă când citesc ceva care nu-i tocmai pe nivelul meu. 

*Note to myself:  level up.

Nu-i prima dată când mă gândesc la asta, dar acum înțeleg întrebarea mai bine atunci când mi-o adresez; Sunt oare cea mai bună versiunea a mea care pot fi în momentul ăsta? Mă folosesc de calitățile care le am în cel mai bun mod în care aș putea? Sunt conștient de alegerile pe care le fac în fiecare moment? Sunt conștient de moment? Răspunsul pe care mi-l dau vine sub forma unui banc zis de un coleg; (Fără nicio intenție de rasism) “ -Mă țigane, ai bilet? – Nu pre’ “.

Oricum, am zis destule despre mine. A venit momentul să vorbim despre tine, pentru că știm amândoi că o discuție e cu atât mai interesantă, cu cât ea te implică mai mult pe tine...bineînțeles, cu condiția ca ce se discută, să-ți fie pe plac.

Adevărul este că din discuții care te laudă, de obicei, n-ai să înveți nimic. Dar ghici ce, nici din discuțile care te critică n-ai să înveți mare lucru (sau nu încă). Ai să înveți totuși ceva din reacțiile care le ai la ce se spune despre tine, dacă ești atent la ele.

Lăsând asta la o parte, chiar dacă nu te cunosc în momentul ăsta, cred că ești o persoană răbdătoare și inteligentă pentru că ai avut răbdare cu textul ăsta până aici. Ai putut mirosi de la început că urmează ceva interesant și ai mai rămas o vreme. Nu multă lume face asta, cei mai mulți se plictisesc repede și își caută alte distracții mai pe placul lor. Mi-aș dori să cunosc mai multe persoane cu caracteristica asta, pentru că cei mai mulți oameni sunt superficiali. Te felicit pentru asta și mi-aș dori să te cunosc mai bine.

În același timp, mai cred că ai un comportament haotic și că citești orice îți cade în mână, cum ar fi articolul ăsta, pentru că n-ai neapărat un scop, iar dacă ai unul, nu te ții de el așa cum ar trebui. Nu cunoști mai nimic despre tine, de asta una din preocupările principale este să asculți mereu de cineva sau ceva, eviți în mod constant să te oprești și să te asculți, să te observi, să fii prezent. Mai cred că ești nefericit, altfel de ce ai căuta fericirea ?

Ei bine, dragă prietene, ai fost atent la cum a reacționat mintea ta la ce ai citit mai sus ? Ai putut să nu iei lucrurile personal, sau doar ai reacționat? Adică ai putut vedea cum în prima parte ai simțit un sentiment de bine, cu care erai de acord. Iar în a doua parte, ai avut tendința de a te apăra și ați spune că nu-i așa, sau poate că te-ai simțit vinovat, sau poate că ți-a venit să ataci autorul. Nu contează prea mult, ideea e să observi lucrurile astea, pentru a putea acționa și nu doar reacționa. Nu doar acum, dar în fiecare moment.

Mare diferență între un om care acționează și unul care reacționează. Primul o face dintr-o alegere, al doilea o face dintr-un automatism. 

Bineînțeles că încerci să-ți alegi o categorie și bineînțeles că ai vrea să fi pus în prima. Asta se numește predictibilitate, și este o caracteristică a oamenilor din a doua categorie. 

Cam atât despre asta. Pentru mai multe informații vă rog să iubiți mai mult și să fiți mai spontani, dar și mai liberi față de condiționarea dumneavoastră din trecut, precum un buchet de trandafiri. De ce un buchet de trandafiri? Pentru că îmi place mirosul trandafirilor, iar ei, la fel ca și tine, nu înțeleg ce vrea să spune acest ultim paragraf.

Al vostru, pentru totdeauna, un font  Calibri (body) cu un size de 11. Pace și iubire pe Pământ, sau mulți bani și multe like-uri pe facebook. Cum doriți dumneavoastră. S-avem o Larevedere plăcută.

Aventura spațială

Ei bine, sunt sigur ca nu ți-a spus nimeni, așa că o s-o fac eu. Te afli în mijlocul unei aventuri de proporții uriașe, o epopee spațială ce se desfășoară undeva, cândva, pe o planetă ce călătorește în jurul unei stele numită de noi, Soare. Soarele la rândul lui, împreună cu al lui Sistem Solar, gonește prin galaxie cu o viteză absolută de 200km/s. Chiar acum în timp ce vorbim, tu, un individ infinit de mare și infinit de mic, te-ai mișcat mai mulți km/s decât poate alerga Usain Bolt, cel mai rapid din Univers.

În altă ordine de idei, un grup de savanți discută. Ce discută? Despre un trib de indieni, băștinași din Amazon, care n-au văzut niciodată alți oameni. Se discută, ba chiar se râde, despre cum indienii se închină la fiecare avion pe care-l văd, în același timp, savanții punându-și întrebarea, cum am putea vreodată să luăm legătura cu un grup atât de înapoiați de oameni cu un intelect atât de primitiv. La doua galaxii distanță, câțiva extratereștrii ne privesc în timp ce stăm la calculator. Ei se întreabă același lucru despre savanți și noi, doar că nu râd.

Câțiva dintre ei se hotărăsc să-ți citească gândurile și apoi să le scrie aici. Primul lucru pe care l-au observat este confuzia și hotărârea cu care încerci să faci un sens din toate astea. Al doilea lucru pe care l-au observat și se pregăteau să-l scrie aici, când dintr-o dată au fost chemați la un party ce implică dans subacvatic. Să nu fie cu supărare, dar au găsit dansul subacvatic mult mai fascinant.

Ultima ideea este foarte complexă și nu-i pentru oricine s-o înțeleagă, așa că ai grijă înainte s-o începi. Ea se referă la cel mai simplu lucru care poate să-l înțeleagă oricine, orice grijă trebuie lăsată la o parte înainte s-o faci. Ea vorbește și se referă la liniște. Încearcă să taci 20 de secunde acum.

                                          Nu tu să taci, gândurile să-ți tacă.

“Doing as others told me, I was blind. Coming when others called me, I was lost. Then I left everyone, myself as well. Then I found everyone, myself as well.” - R

Secretul femeilor

     

Ce crezi tu că spune despre tine faptul că te lași condus de o curiozitate atât de ușor stârnită de un titlu clișeic, la fel cum o muscă se lasă condusă de mirosul de că cacao ?

Un studiu făcut de cercetătorii britanici ne arată că secretul nebănuit al femeilor (de calitate) este că nu vor fi niciodată împreună cu un tip de genul muștei de mai sus. 

Haha ! Ți-a plăcut ? A fost bună? Serios, îmi pare bine să te revăd pe aici. Te-aș întreba ce mai faci, dar nu mă prea interesează ca s-o zic pe aia dreaptă. Am pregătit un articol scurt despre curaj. Suntem gata? Pornim? Haidem să purcedem!

Au trecut mai bine de 12 ani buni de când ii furasem lui maica-mea 10 lei ca sa pot merge sa mă joc Counter-Strike. Da...pentru că după ce toate scuzele cu "dă-mi te rog bani de-o înghețată" s-au terminat, n-am găsit un mod mai creativ de a face rost de bani, așa că am apelat la metode vechi de când lumea. I-am luat pur și simplu, i-am sustras, i-am furat. Înțelegi? În toți anii ăștia, chestia asta mi-a rămas undeva în subconștient și apărea ca un junghi între coaste din când în când. Nu faptul că nu i-am recunoscut lu' mama atunci și că am mințit-o mă apăsa toți anii ăștia, sau faptul că 10 lei erau destul de mult atunci. Nu, mi-am dat seama mai târziu că ce mă deranja la amintirea asta era faptul că m-am mințit pe mine spunându-mi că nu e așa de grav, pur și simplu n-o s-o mai fac și o să treacă. 

     Cum ar putea să treacă așa ceva ? Poți să minți pe ori și cine, dar nu te poți minții pe tine. Ar părea că faptele vor dreptatea lor, oricât de tare am crede că nu-i așa. În fine, și uite așa m-am hotărât ca într-o zi s-o sun și să-i spun. Aproape că uitase...dar nu vă pot descrie ce sentiment fain de eliberare am simțit după toată discuția. Cât de jenă mi-a fost să-i spun. Uai !!

De ce împărtășesc întâmplarea asta, mă întrebi tu. Vreau să-ți arăt că există mai multe tipuri de curaj, îți răspund eu. Nu doar curajul fizic în care cineva își pune viața în pericol, sau se bate cu un urs, sau sare cu parașuta din turnul Eiffel etc, se numește curaj. Există un curaj pe care majoritatea îl ignoră. Este vorba despre curajul de a fi sincer față de tine și față de restul. Este vorba despre capacitatea de a fi complet deschis și sensibil chiar cu riscul de a fi rănit. De ce spun asta?

Cunosc copii (aici mă refer și la copii de peste 20, 30 și chiar 40 de ani) care nu le-au spus niciodată părinților că-i iubesc (deși așa e) și cunosc părinți care nu le-au spus niciodată copiilor că-i iubesc (deși așa e). Cunosc persoane care nu recunosc niciodată că au greșit, care nu-și cer niciodată scuze. Cunosc persoane care nu pot refuza o ieșire în oraș, că ce-o să zică prietenii despre ei ? Cunosc mulți, mulți oameni care nu pot face ceea ce vor și nu pot fi cea mai bună versiune a lor din cauza prețului pus pe presiunea făcută asupra lor de societate, prieteni, familie etc și unul pe care-l cunosc foarte bine sunt eu. Ai înțeles ideea? Curaj înseamnă să fii absolut sincer cu tine, în gând, acțiune și sentiment.

Vrei chiar acum să ți se pună curajul la încercare? Hotărăște-te dacă vrei să ai o atitudine de curaj sau vrei s-o lași în tărâmul unde 99% din lucruri se vor întâmpla, adică s-o lași pe mâine. Dacă da, citește provocarea de mai jos. Dacă nu, bon voyage !

Provocare:

Sună-ți părinții și spune-le cât de mult înseamnă pentru tine, iar dacă nu e cazul, atunci ia un prieten apropiat. Da, da, chiar dacă tu crezi ca se înțelege de la sine, fă-o, o să vă simțiți amândoi mai bine. Ți se pare prea ușor? Am una mai grea. Te provoc să te gândești la cea mai stânjenitoare întâmplare pe care ți-o aduci aminte, pe care s-o povestești apoi unui prieten dispus să te asculte în lux de amănunte. Mă refer la una care-ți trezește sentimente, una care vrei să treacă cât mai repede când îți aduci aminte de ea. Poți face asta în ciuda faptului că mintea încearcă din răsputeri să găsească argumente cum că asta-i o prostie? Felicitări.

Saving the world: The five rules

Dear Joe,

            This is my second letter to you, so you better sit down and listen. In my latest endeavour, I have tried really hard to save the world. To SAVE the world, yes, that is correct. I take great pleasure in disclosing the lessons learned in this adventure, because that's what real friends do. These five general rulles that helped me, and will help you, Joe, are of great original importance.

The first rule of saving the world is;  "Everybody wants to save the world but nobody wants to help mom' with the dishes"

The second rule of saving the world is; No monkey-minded person has ever been able to save more than money for a packet of cigarettes, at worst, and a one week vacantion per year, at best.

The third rule of not saving the world is; You can only save yourself, but usually anything else from surfing the internet to talking about nothing is of much greater importance.

The fourth rule of not saving the world is; Every world saver should first find out who and what is the one reading this so called rule right here.

The fifth rule of saving the world is; Every world saver should become able to do his/her own set of rules, while saving the world, before realising that there are no real rules whatsoever.


Yours,
The escapist

The master puppeteer

Dear Joe,

                   How are you, my friend? It’s been a while. I hope you are at least doing great, because what else is there to do, right? We don’t have much time, quick let’s get to the bat mobile to the interesting stuff. I will address the subject of ACTING.

                                                  

                  

           As someone who is currently acting as a human being, who is in turn acting as a man, who plays the role of a son, boyfriend, engineer, sometimes playing the happy, sometimes playing the sad…me, the leading character in this part of life-movie, will try to touch upon the subject.

 So, Joe, in a nutshell, about the ACTING game:

 Supposedly, it should be a fun and interesting thing to do, or so I have been told. But how can it be fun when all the actors forgot who they are, and just got lost in THE ACT itself.

You can also think of the actor as a puppet, who is playing along whatever play it has been given to him. Some of us are playing better than others, some of us are looking for the proper act to play in to, some of us are tired of playing, all of us will step out of the play at one point.

          Generally speaking, the actors, or puppets, are divided into two groups;

          There is the puppet who is always concerned about the acting itself, and here is where the greater majority of puppets reside. The puppet is trying really hard to play a better act, or a different act, or to do something about the act, because the ACT is al there is.

The puppet in this category is usually concerned with questions like; How can I be/get/have/know/find etc.

Then there is this other puppet, who is not so much concerned about the ACT as it is interested in the master puppeteer. Yeah, that's right, the master puppeteer. Some of these actors are still playing an active role in the PLAY, and some of them are not concerned with the PLAY at all, because they can now knowingly (more or less) choose.

This kind of puppet is concerned with one question only; Who am I?

And that, my friend, is that. And because your time in the Batmobile is over, you shall now proceed to the rest of the Play, or else.

Until the next time, Joe, goodbye and keep it real, or whatever.

Yours,

The Escapist.

P.S: Are you even Joe? And if you’re not, who or what are you?

Ghidul târnăcopului începător

                 Te-ai gândit vreodată că s-ar putea să nu ai dreptate? Că poate ai greșit?
La debitul mare de acuzații care se revarsă zi de zi, nu ți se pare interesant că există doar câțiva țapi ispășitori dar foarte puțini oameni care să-și recunoască vina ? Pentru fiecare acuzație care o aduci cuiva, de câte ori observi că și tu greșești ?
Vorba umblă că nu există vinovați și nici acuzatori, lucrurile doar există, dar să nu ne prefacem că înțelegem expresia asta încă.
                 Scuză-mi manierele, nici nu ne-am salutat astăzi. Mai bei ? Ce mai faci ? Eu sunt bine-merci, Doamne-ți mulțam, spuse ardeleanul din mine și apoi răsuflă ușurat.
                 Când eram mic, fiecare tip de mâncare îmi dădea impresia unei culori, dar mi s-a spus că asta-i o prostie și că mâncarea-i mâncare. Așa că am luat atitudine și mâncarea a început să fie doar mâncare.
                  O știre de ultimă oră spune că Norvegia va interzice cerșetoria din 2015.Ce părere ai tu despre asta? La noi lucrurile sunt din ce în ce mai rău, din 90' începând, sunt curios oare la noi în Țară când se va întâmpla asta? Uită de ultimele două întrebări, uite-o pe cea adevărată; Ce părere ai despre faptul că ai o părere despre fiecare lucru care-ți iese în cale ? Iară umblă o vorbă că există o viață înafara părerilor, una mai bună, dar tu nu trebuie să bagi în seamă zvonuri, spune-mi mai bine cum stă treaba cu Norvegia.
                 "What others think of me is none of my bussiness" - Adevăr, adevărat. Mi se pare foarte frumos expus un adevăr imuabil, ceva de care ar trebui să țină cont toată lumea - asta atâta vreme cât ce spun ceilalți despre mine e de bine. Când e de rău, îmi bag tot vocabularul colorat în familia și neamul și istoria lor. Așa fac eu. Mi se pare normal. Tu ce crezi despre asta?
                 Există o carte numită "Theologica Germanica" cică. Un tratat mistic scris prin secolul 14. Adică acum vreo 600+ de ani. Auz' numa';

            Se presupune că te face să realizezi chestii. Cum nu te avantajează să iei lucrurile personal. Persoanei căruia mi-a spus asta, i-am spus fățiș că are o față de târnăcop. Cum crede el că pot să nu iau lucrurile personal, doar sunt o persoană pentru numele lui Dumnezeu. Apoi i-am zis că mă-sa-i fraier și că să-și vadă de ale lui...i-am mai spus că o sa pun povestea aici pe blog ca să-l fac de rușine.
             Asta nu-i nimic. Ultima dată am întâlnit un călugăr budist care zicea că pacea vine din interior și că toate problemele din lumea asta s-ar rezolva dacă oamenii, începând cu mine și-ar rezolva problemele interioare. Pfffai ! Păi știi ce ? Eu cred că ăsta era bolund. Da cine se credea? Gandi ? Nu s-o fi uitat la televizor niciodată să vadă lumea reală? El cu coliba lui, normal că îmi vorbește mie de pace și nu știu ce. Uită-te bă să vezi cum oamenii mor de foame și nimeni nu face nimic pentru ei, bă !! Mergi și pune mâna pe lopată ca să ai și tu o pensie că după aia eu trebuie să-ți plătesc ție ajutor social, i-am zis. Îmi spui tu mie de așa ceva, impostorule, i-am zis. Mi-a mai zis ceva de meditație...dar nu l-am lăsat să termine. I-am umplut frigiderul de carne, chiar dacă el zicea că mănâncă sănătos și ține post, nu l-am întrebat de sănătate, eu i-am zis, drept în față i-am zis. Apoi am plecat.
                Vă mai zic de ultima fază din postarea de astăzi, ca deja mă enervez numa numai când îmi amintesc. Mi-a zis unu odată că nimeni nu poate face schimbări pentru noi. Auzi numa'. Că cineva poate să ne cumpere un măr, dar nu ne poate face să-l savurăm. Că cineva ne poate da bani, dar nu ne poate învăța să-i apreciem. Că tot așa a ținut-o juma de ora, a crezut că mă cumpără așa cu una cu doua. Tot îmi zicea că să am mintea deschisă și să fiu deschis la nou. Pfai, auz' numa'. Păi cum adică ? Eu sunt tradiționalist din fire, taică. Eu când știu un lucru, păi așa îi până mor și dacă nu-ți convine du-te-n mă...că mă abțin să înjur aici de față cu toată lumea.
                 Apoi i-am zis eu de politicieni câteva. Dacă ne-ar face drumuri și ne-ar mări un pic salariile, cum nu am fi și noi mai fericiți un pic ? CUM ? Idiotul tot îmi zicea de răbdare și altele, că trebuie să-mi rezolv eu problemele prima dată, exact ca și budistul ăla. M-am enervat și i-am zis că știi ce? Dă-te-n mă-ta, ca s-o zic pe aia dreaptă, că ești prost, i-am zis. Că să-mi dea pace cu chestiile astea și m-am dus frumos și i-am dat pe știrile de la 5. Pentru ca mie îmi place să fiu un om informat taică, nu așa să treacă vremea cum fac alții. Am deschis o bere, m-am relaxat frumos în fotoliu. Viață frumoasă, taică. Să-l mai aud numa pe ală cu pacea interioară că-i fac mutația pe Lună.
                Un tânăr de cincisprezece ani a intrat cu motocicleta...

Zâmbete la întâmplare

Servus !

Ia un loc, nu te-am mai văzut demult.

Da, da, nici tu pe mine.

          Cum mai ești ? Lasă-mă sa profit de faptul că nu te poți opri din citit aceste cuvinte si permite-mi să mai ingrămădesc cateva aici; un, doi, 3 virgula patru punct

Dacă vei continua să citesti cu viteza asta in continuare, s-ar putea sa cazi de pe scaun, ia-o mai I n c  e  t ca să nu ne prapadim precum Atlantida.

          Ce avem la ordinea de zi? O nouă abordare despre creativitate și sarcasm. Nu avem un subiect anume, pentru că azi lucrăm cu spontaneitate, asta presupune neobișnuita scena a unui crocodil care ia o cina romantica intr-un tren ce calatoreste din Moscova spre o parte din mulțimea vidă. Sarcascmul ar fi descris cel mai bine de poezia ce poarta titlul ”esti frumoasă” scrisa de mână.

Am uitat să-ti spun ca n-ai voie sa zâmbești, nici chiar acum. Să nu te îngrijorezi dacă nu înțelegi mare lucru, nu-i ca și cum se presupune ca trebuie să înțelegi ceva din a mea minte.

            Când eram mai mic, la școala, despre creativitate mi se spunea scurt si la obiect “Nu mai pierdea vremea fecior, fă ceva folositor”.

Nu stiu ce spui tu despre asta, dar Igor Cobileanksi spunea că “Importantă este idea, poți filma si cu o cutie de chibrituri”. Eu personal am avut mai multe cutii de chibrituri, dar mare lucru n-a iesit.

Daca te apuci sa-l cauti pe Igor Cobileansksi pe Google, sa stii ca m-am gandit deja ca o sa faci asta inaintea ta. Numai că acum n-o s-o mai faci…decât din orgoliu.

             O doamna mi-a mărturisit o dată că iubirea adevărată înseamnă atunci când te îndrăgostești de-o persoana pe care n-ai cunoscut-o încă. Altcineva mi-a spus că iubirea este atunci când ceva legat de cartofi prajiti, dar am uitat.

              Vreau să fac o mică paranteză  ). Așa ; Un paragraf scris in limba pe care am invațat-o de la desenele animate din anii 90 spunea ca “The world without is a reflection of the world within”.

             Câ-teo-dată când srciu îmi dau seama dinainte să citești tu, sau chiar eu, că îți vine să-mi corectezi gramatica. Asta fără să fac un prea mare efort intelectual. Zâmbește.

             Cel mai bun prieten al omului este câinele, asta spune multe despre restul oamenilor care nu sunt chiar așa de prieteni buni pe cât vrea câinele să dea din coadă că sunt.

             O prietenă mi-a spus odată că cei mai amuzanți scriitori sunt inginerii. “Ce coincidență !” m-am gândit eu în sinea mea fără să vreau să mă laud cu voce tare, mai bine să par modest, că poate cine știe ce-a ieși.

             Să fiu eu singurul care vede că hoții strigă...? Sunt singurul care m-am săturat de toți românii care s-au săturat de România pentru că-i o țara plină de proști? Hah. Dacă mă revolt odată...”Doamne și ferestre”  cum spunea un coleg de cămin care nu credea în Dumnezeu pentru că nici el nu știa exact.

Cel mai tare ma enervează când găsești soluția tuturor problemelor undeva;  ”Happiness is being at peace with oneself and one surroundings…” si descoperi că textul este incompl