Calea omului obișnuit

Când eram mai mic, mi-a spus tata un lucru ce mi-a rămas bine în cap, pentru ca mai apoi să iasă la iveală exact când trebuie, adică acum. Într-o după amiază caldă de vară mi-a spus că fiecare om are o poveste de spus, chiar și cerșetorul de pe stradă, iar dacă am avea răbdare să ascultăm ne-am dat seama că după fiecare om se poate scrie o carte.

Recent am terminat de citit Calea Luptătorului Pașnic de Dan Millman și am rămas plăcut impresionat și în același timp fascinat de relatările descrise acolo. Pentru cei care n-ați citit cartea încă, este vorba despre povestea autorului, fost campion mondial la gimnastică, care întâlnește un bătrân cu adevărat inedit într-o benzinărie, un fel de Buddha al zilelor noastre. Acesta din urmă, botezat ‘’Socrate’’ de către autor, pentru că era foarte înțelept, îl inițiază pe Dan într-o cunoaștere mai profundă a lumii și a sinelui, ajutându-l să-și învingă multe din frici și-l îndreaptă spre o cale care-l va ajuta să-și atingă adevăratul potențial.

[Aici trebuie să fac o pauză, pentru că-mi dau seama că nu ești destul de atent. Dacă tot ai intrat aici, ce-ar fi să citești până la capăt ce s-a scris aici cu atenția ridicată, din respect pentru dumneata, că doar n-ai intrat degeaba pe site. Ne-am înțeles?]

Ce vreau să spun mai departe este că nu toți avem șansa să dăm peste un Buddha la benzinărie și nici peste cineva care să ne poată ghida într-un mod atât de direct, Dar...

Dacă privesc bine în spate pot să-mi dau seama cum personal am fost ghidat de evenimente și persoane într-o anumită direcție mai mereu. Cred că există un Socrate pentru fiecare dintre noi. Că el nu se exprimă prin Buddha de la benzinărie, sau în orice fel de profesor în carne și oase, e partea a doua.

Consider că învățăturile și sugestiile de care avem nevoie fiecare în parte, sunt disponibile în fiecare moment. Depinde de mine și de tine cât de atenți suntem pentru a le putea recunoaște și înțelege. Iar dacă nu suntem capabili de recunoaștere și înțelegere, putem învăța cum s-o facem dacă mai întâi ne dorim lucrul ăsta.

Există un limbaj al mediului înconjurător, al corpului, al sentimentelor, al oamenilor, al întâmplărilor de orice fel, care depășește cu mult limbajul cuvintelor. Un limbaj universal pe care, permiteți-mi să-l numesc limbajul Naturii, dacă învățăm să-l înțelegem, ne va îmbunătății foarte mult existența. 

[Acum că ai ajuns la final am un exercițiu de gândit pe care va trebui să-l faci, pentru că știm amândoi că-i prea târziu să te oprești din citit.

Așadar, gândește-te doar cât de fără sens este ceea ce am scris mai sus pentru unele persoane, poate care au reușit să se și plictisească citind 

Iar acum gândește-te cum pentru alte persoane, textul, are tot sensul din lume în momentul ăsta. Imaginează-ți cum unii au reușit să-și trezească chiar și sentimente profunde în timp ce lecturau.

Întrebarea, așadar, este; cât sens are ce-i scris mai sus ?]

“There is no such thing as bad weather, only bad clothing”

Link pentru poza aici.