Când cititorul își înfige dinții pentru prima dată în articolul ăsta, nu prea are idee cum se mănâncă. Cititorul se simte ca în sala de așteptare la medic. În sala de așteptare ce să vezi, o grămadă de cuvinte și idei, pacienții în așteptare, care mai de care mai ciudați, se uită la el întrebător;
Nou venitul aruncă o privire suspicioasă cuvintelor, iar cuvintele la rândul lor se uită cu suspiciune la noul venit. Oaspetele nostru ezită, se uită în stânga, se uită în dreapta, își verifică ceasul pe care nu-l vede pe încheietură din cauză că nu-l mai are de 2 ani, dar nu poate evita la nesfârșit cuvintele ce nu-l slăbesc deloc din priviri, astfel că își dă jos pălăria, înghite în sec și rupe tăcerea:
-Bună ziua, spune într-un final Cititorul cu un zâmbet forțat pe față, lăsând atmosfera să se mai destindă.
Cuvintele se relaxează în fotoliu, se întind, se destind, ba unele chiar cască, iau o gură de aer proaspăt de pe muntele din background și într-un final apoteotic; Ziua bună, îi răspund cititorului.
- Îl caut pe domnul doctor Autorul, știți cumva unde-l pot găsi ? Spuse cititorul.
- Depinde ce treabă aveți cu dânsul, răspunseră în cor cuvintele, îndreptându-și spatele și luând o atitudine serioasă, astfel încât lui Serioasă îi cade un s și devine erioasă.
- Am o problemă legată de plictiseală și vreau să fiu distrat. Vreau să mă simt din nou bine. Am venit direct la urgență, intrând pe blogul ăsta fiindcă am auzit de domnul doctor ca fiind unul cu totul și cu totul special. Am nimerit bine? - întrebă Cititorul scărpinându-se la ceafă.
- Ați nimerit perfect și foarte bine c-ați venit direct la urgență, pare o problemă destul de erioasă, răspunse cuvintele, ce necesită atenție de specialitate imediată.
- O, dar bună ziua domnule cititor, răsună o voce din camera alăturată. Era Autorul. Cu ce vă pot ajuta?
În acest moment, Cititorul era confuz. Acum realiza că avuse o discuție cu niște cuvinte, și alea -unele- mâncau litere și cine era Autorul ăsta pân la urmă de se comporta ca un doctor?
Este punctul critic pentru Cititor. În primul rând nu se aștepta ca textul ăsta să ia forma unui dialog. Iar în al doilea rând, el voia ceva simplu, care să-i mai treacă din plictiseală și-ar fi dorit ceva scurt, o glumă, o bârfă, o cascadorie, un sandwich, un pahar cu apă sau ceva; Orice care să-l facă să râdă, sau să doarmă, pentru că el singur nu poate.
În sfârșit, cititorul se uită în viteză peste acest pen-ultim paragraf și încearcă să-și amintească ceva din alte posturi scrise de autor, să vadă legătura sau sensul lor, dar nu-și amintește, astfel că nu vede nici legătura dar nici sensul. Cititorul se dă bătut, și-o face tocmai în timp pentru marele final.
Viața e plină de surprize și câteodată cititorul trebuie să înțeleagă că nu totul are sens sau sfârș
