Libertate

Sincer, ma enervează că scrisul poate exprima doar atâta cât poate exprima, asa ca va trebui să-ți folosești imaginația și să-mi auzi tonul vocii, să mă vezi gesticulând, să-mi simți pasiunea. Poți face asta ?

Ma gândeam astăzi. Știi la ce ma gândeam? La cum ar fi sa-mi dau voie sa fiu liber.

Liber sa nu-mi pese de ce cred ceilalți. Ce contează dacă nam si lam sunt scrise legat si cratimele lipsesc? Ce contează dacă o propoziție ca asta n-are sens? Ce contează dacă lipsește semnul intrebări  

Liber! Ce contează dac mai mănănac o liter ici colo atâta vreme cât mesajul se înțelege și se transmite?

Liber ca pe autobus sa vorbesc cu lumea din jurul meu, fără căști în urechi care să mă salveze de plictiseală. Cum ar fi sa fiu mai prietenos? Ce m-ar  costa?

Ce-ar fi dacă aș rade mai mult, m-as prosti mai mult și aș plânge mai mult. Cum ar fi să mă cațăr în copaci și să trag din nou cu arcul cum făceam când eram copil?

Cum ar fi dacă nu mi-ar pasa ca-s prea slab, prea gras, prea serios, prea visător, prea scund, prea înalt, prea prost, prea neatent. Cum ar fi dacă nu m-aș critica? Cum ar fi dacă aș crede ca nu-i nimic în neregula cu mine și ca sunt perfect asa cum sunt?

Cum ar fi dacă as putea fi sincer cu toată lumea ? Cum aș fi eu fără sa port măști ? Cum ar fi dacă nu mi-ar fi frică sa fiu vulnerabil, da, vulnerabil cu toată lumea. Nu m-ar face asta mai curajos?

Cum ar fi să pot deveni copil din nou, sa mă pot bucura mai mult, să pot aprecia mai mult și să judec mai puțin?

Cum ar fi să umblu dezbrăcat și înafara momentelor când fac duș sau sex ?

Cum ar fi să strig cât de tare pot AAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa iar apoi sa râd, doar așa, pentru că pot.

Cum ar fi libertatea în gândire, în simțire și în acțiune?