Din înțelepciunea lui Yoda

Diferența dintre un om ce-și urmează propriile sfaturi și unul ce doar vorbește este ca și diferența dintre Înclinat și Înclinat, sau dintre diferit și diferit, roșu și roșu, invizibil și          .

Știi momentul ăla când îți vine să strănuți, dar ai ceva în mână, o cană de apă sau o farfurie, nu-ți permiți s-o scapi pe jos și n-ai decât o secundă să așezi obiectul undeva? Timpul se contractă, încerci să-ți ții respirația pentru încă un moment, pleoapele sunt încordare și se închid, gura descrie un cerc mare și tu inspiri pe gură scurt și îndesat.

Ei bine, î    n  se amnăcă HAPCIU, înseamnă că știi ce ușurare urmează după un strănut ce te-a luat prin surprindere, asta dacă nu cumva urmează și un al doil..haaPCIU.

Așadar dragii mei, ne aflăm aici, acum. Nimeni nu poate contesta asta. Adică, corpul se află de obicei aici (oriunde ar însemna asta), iar mintea de obicei se află în altă parte, în alt timp și spațiu; în frigider după mâncare, sau ieri la întâlnirea cu o prietenă, mâine la școală, săptămâna viitoare în excursie și noi suntem ok cu asta pentru că așa ne-am obișnuit. Vrem să facem ceva în legătură cu asta? Nu.

Momentul când ai o pietricică în pantof și încerci să mergi în așa fel încât să nu te mai deranjeze; calci într-o parte, calci pe călcâi, calci pe vârf, doar poate-poate găsești o poziție buna, aștepți momentul oportun să-ți scoți pantoful și să scapi odată de ea.
O satisfacție ciudat de plăcută ne pătrunde atunci când vedem pietricica căzând din pantof. Ai observat asta? O simți în tot corpul, așa ca un fel de plăcere obscură, iar apoi ne continuăm viața ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Este asemănătoare cu senzația de carne rămasă și apoi scoasă dintre dinți.

(Chiar, vegetarienii nu mai au de-a face cu momentul ăsta, bucăți de animale moarte între dinți...Doamne ferește, dar să revenim la pietricica noastră.)

Ei bine, cam așa se întâmplă și cu tine după ce pleci de pe blog, ai călcat articolul cu înțelegerea ta în drumul grăbit spre alte articole/clipuri mai atractive din acest spațiu numit Internet. Ai simțit satisfacția ciudată de a-l lăsa să-ți cadă afară prin și din rețeaua de neuroni.Ți-ai luat de aici o satisfacție greu de descris în cuvinte și te-ai ales cu un semi-zâmbet de moment, după care au revoir !

Gândește-te la efortul tău de a înțelege ce vreau să explic de fapt aici:

O așchie sub piele. Încerci în fel și chip s-o scoți afară, așa încerci și tu să înțelegi, să faci un sens din articolul ăsta. Vezi așchia, este chiar la suprafață, îți face cu ochiul. Prima dată încercăm s-o prindem cu unghiile, după care tot cu unghiile dar mai adaugăm un kilogram de concentrare și degetele încep să tremure, nimic nu mai contează, viziunea periferică se întunecă și singurul lucru ce există pe lumea asta este așchia...
Tensiunea crește. Te hotărăști să folosești un ac sau o unghieră - mergi la sigur.
.
..
....
.....!
Et voilà! Primul om a aterizat pe Lună- ..un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru Omenire-.
Legea analogiei, comparația, metafora, pildele, poveștile cu tâlc, sunt importante. Folosește-le când vrei să explici ceva. Felicitări !

Dacă nu mă crezi, gândește-te la explicații ca și la cereale, iar analogiile sunt laptele. Poftă bună.

Mă duc să-mi fac un ceai.