Iepuri năzdrăvani

Bun și vechi prieten drag, ce bine că ne-am regăsit!

Bineînțeles că mi-a fost dor de tine, doar ce-ai crezut? Ești cititorul meu favorit și te-aș fi invitat să te faci comod și să iei un loc dacă n-ai fi fost perspicace și n-ai fi făcut-o deja.

Astăzi m-am hotărât să fac o mărturisire, dacă vei avea doar răbdare s-o asculți.

O caracteristică a mea, de când mă știu eu pe lume, este că am avut idei, multe idei. Unele mai bune, unele mai puțin bune, unele creative, unele amuzante, unele stupide, unele fără sens, dar le-am avut. Sunt sigur că mulți alții se află în situația asta, dar acest lucru pentru mine a fost și pozitiv, dar și negativ.

Pozitiv, de ce? Pentru că am avut de unde alege și am putut fi spontan in diferitele situații cu care m-am întâlnit, am putut fi flexibil și adaptabil.

Negativ, de ce? Pentru că la fel ca atunci când spre tine sunt aruncate mai multe mingi de diferite culori și mărimi, este greu să te hotărăști pe care s-o prinzi și la care să renunți, și până să te hotărăști, te trezești că o grămadă de mingi au trecut pe lângă tine și tu n-ai prins niciuna. Pe scurt, mi-a fost greu să aleg ceva și să rămân cu alegerea făcută până la capat. Acest lucru mi-a indus o stare de frustrare de multe ori. Se numește 'inconsistență' atunci când nu poți rămâne fidel unui ideal/idei/discipline etc. Vorba bătrânească din popor “Când alergi după doi iepuri, nu prinzi niciunul.” se potrivește perfect aici.

Partea bună este că mi-am dat seama de neajunsul descris mai sus și am încredere că se poate remedia. Cum? Prin exercițiu. Chiar și astăzi, să scriu articolul ăsta mi-a fost greu. N-au fost doar doi iepuri la început,  au fost mai mulți. Unul voia să vorbească despre copilărie, altul voia să scrie un articol amuzant despre cum am spart chiuveta din baie, altul voia să vorbească despre moralitate, altul voia doar să fie creativ și spontan, altul voia să vorbească despre primul meu sărut (despre care trebuie să menționez c-a fost ca o zi toridă de vară, adică sec) etc.

Așadar, m-am hotărât să mă concentrez pe unul singur și să-l urmăresc până la capat și anume pe cel care era observator și putea să-i privească pe toți ceilalți cu o atitudine detașată. M-am hotărât să las ideea asta să se scrie singură până la capăt fără să fie întreruptă de altele care, drept să-ți spun, toate se vor a fi scrise.

Cam atât pentru astăzi.

Și pentru că articolul ăsta a fost mai serios decât cele cu care te-am obișnuit până acum, te rog să-ți amintești cea mai bună glumă pe care o știi ca să compensezi pentru lipsa amuzamentului din articol. În regulă? Iar dacă gluma la care te-ai gândit e chiar sărată și reușește să-ți contracte -măcar de câteva ori- mușchii abdominali, poate mi-o spui și mie.

Până una alta, mă duc să beau niște apă pentru că mi-e cald. Să fiți iubiți!