Când extratereștrii Vulcanieni au descoperit tehnologia necesară ce permitea călătoria în timp și spațiu, vă puteți imagina că aveau nevoie de un cobai pe care să o testeze mai întâi. Se subînțelege că n-aveau la dispoziție șoareci de laborator (aceștia găsindu-se exclusiv în sistemul nostru Solar). "Ce subiect folosit pentru testările inițiale ar fi fost cel mai potrivit în călătoriile temporo-spațiale?" devenea una dintre cele mai importante întrebări cu care se confruntau Vulcanienii în colțul lor de Univers.
La câteva mii de ani lumină depărtare, pe o planetă albastră, la umbra unui nuc bătrân, rezemat de un bolovan, cu un clop în cap și un pai în gură, Petrișor nu era deloc apăsat de greutatea unei asemenea întrebări. Ba din contră, scopul și grija lui cea mai mare din acel moment era pur și simplu să stea la umbră și cât mai departe de Soare. Ei bine, de cele mai multe ori planurile se pun în aplicare chiar dacă părțile implicate nu știu asta. Petrișor bineînțeles că nu știa asta. Ce nu mai știa el era că avea să pornească într-o aventură pe care Marco Polo ar fi dat amândouă Americile doar pentru a fi spectator, iar Jules Verne ar fi rezervat 21 de volume ca s-o relateze. În sfârșit, pentru a vă scuti de alte detalii, trebuie să știți că Vulcanienii și-au găsit într-un final un subiect viabil care să le ofere informațiile necesare despre călătoria în timp.
Petrișor, sau Dublu-Roșu (cum îl mai numeau Vulcanienii, pentru că în perioada de observare a lui Petrișor, când el se juca la așa numitele "aparate" din satul natal, au remarcat cum el striga cu voce tare "Dublu-Roșu! Bagă-n casă!") era șoarecul de laborator perfect. Acesta era destul de încuiat încât să nu prezinte vreun pericol față de ordinea perfectă a Universului (în cazul în care ar fi vrut să facă ceva modificări în timp și spațiu), dar destul de inteligent încât să răspundă la comenzi simple cum ar fi fost cele date de colegii de muncă "Petrișor, adu' hârlețu'!".
După câteva răpiri nocturne și implanturi plasate tacticos sub piele, Dublu-Roșu, dacă vă vine să credeți, era gata de salturi în timp. Aceste salturi aveau să se desfășoare exclusiv noaptea fără ca Petrișor să-și aducă aminte de ele a doua zi, sau cel puțin așa era planul. Timpul și locul în care avea să se facă saltul erau determinate de intențiile și dorințele cele mai adânci ale lui Dublu-Roșu, practic acestea nu puteau fi știute dinaine.
Vinul a fost una dintre plăcerile vinovate ale lui Petrișor de când se știa copil, atunci când pe furiș trăgea cu furtunul vin direct din butoi. Nu se știe exact modul de funcționare al dispozitivului care-l trimitea pe Dublu-Roșu în alt timp și spațiu, ce se știe totuși este că în prima noapte din lunga serie ce urma, Petrișor a fost trimis la vestita nuntă din Cana-Galilei, acolo unde Învâțătorul avea să înfăptuiască una dintre primele sale minuni.
Deloc surprinzător, Petrișor era atât de beat după nici două ore de când aterizase la nuntă, încât atunci când s-a întâlnit cu Învățătorul tot ce i-a putut spune a fost "N...Nnn..noroc!". El nu putea vorbi și înțelege limba aramaică, dar putem deduce din context că semnul de "mai toarnă" era deja universal chiar și în vremea aceea. Două lucruri mai trebuiesc menționate aici. Odată că în toată nesăbuința lui, Petrișor reuși să-i certe pe apostoli și restul invitaților la nuntă pentru că nu-și făcură semnul crucii înainte să se apuce de mâncat, așa cum era el obișnuit să facă. A doua oară, și lucrul ăsta nu-i relatat în Biblie, Învățătorul n-ar mai fi fost nevoit să facă minunea cu transformarea apei în vin dacă Petrișor nu era prezent la nuntă (destul de logic dacă stăm puțin și reflectăm).
Vulcanienii s-au văzut nevoiți să facă o pauză de 3 nopți până să-l trimită pe Dublu-Roșu în altă excursie. Acest lucru nu se întâmpla din cauza tehnologiei Vulcaniene (aceasta funcționa precum un ceas Elvețian), ci din cauza mahmurelii lui Petrișor care l-a ținut la pat timp de 28 de ore în continuu. Când în sfârșit șoarecul de laborator era apt de lucru, după rugăciunea de seară și o rapidă tranziție în starea REM de somn, acesta fu' teleportat unde? Era teleportat în viitor.
În viitor, ce să vezi? Dublu-Roșu se afla într-un fel de amfiteatru (ce semăna mai mult a teatru din Grecia Antică, dar Petrișor n-avea cum să știe asta). Mai mulți tineri stăteau în semicerc și în fața lor, un personaj misterios cu robă lungă și glugă pe cap le vorbea pe un ton prietenos dar serios:
Omenirea n-a fost tot timpul la fel de inteligentă și prietenoasă cum este în zilele noastre. În trecut, exista așa numita 'sclavie', ceea ce presupunea că un om putea să dețină un alt om, și să-l folosească după bunul plac pentru orice întrebuințare, ca pe o unealtă. Le-au trebuit multe mii de ani și războaie ca să treacă peste acest prost obicei. Iar apoi continuă: Alt detaliu rușinos din istoria omenirii este că oamenii, la fel ca și în perioada sclavagistă, țineau închise animale și le creșteau pentru a le ucide și apoi mânca, acest lucru părându-li-se perfect normal și moral. Asta până când oamenii să ajungă la concluzia că doar împreună, așa cum crengile, frunzele, scoarța și seva unui copac conlucrează pentru bunăstarea întregului, adică a Planetei Pământ, vor mai putea ei supraviețui. Au trecut prin mari suferințe care le-au servit drept învățăminte dureroase. Dar uite că în sfârșit apucăm să vedem...
Aici, deja Dublu-Roșu era plictisit groaznic și se văzu nevoit să întrerupă lectura:
Fie-mi cu iertare dom' profesor, nu vreau să întrerup discuția despre copaci și așa...dar nu știe careva cumva unde pot găsi o șaormerie și un magazin non-stop ca să-mi iau un pachet de țigări?
Salturile temporo-spațiale înapoi în patul lui Dublu-Roșu se întâmplau foarte repede. Dublu-Roșu era pur și simplu materializat înapoi în pat, după care i se ștergea memoria din noaptea cu pricina (și dacă nu i s-ar fi șters, mare diferență n-ar fi fost, dar Vulcanienii erau precauți).
Într-una din nopți, pe când adormi mai devreme decât de obicei (și asta pentru că mâncă prea mult), Dublu-Roșu a fost teleportat în vremea lui Marc Aureliu. Nu s-a teleportat acolo pentru a-i asculta înțelepciunea pentru care era vestit împăratul, sau pentru a învăța de la el vreo tactică de atac cu cavaleria, dar pentru că unul din generalii apropiați ai lui Aureliu avea o soție extrem de frumoasă și unul din visele neîmplinite ale lui Dublu-Roșu era să cunoască intim o femeie. Oricum n-a reușit să facă asta atunci, a reușit totuși să fie aproape ucis de una dintre gărzile împăratului. Cum s-a întâmplat una ca asta vă întrebați?
Ei bine, când Împăratul grăise cu voce tare unul din gândurile sale celebre (ce mai târziu au ajuns adunate la un loc în cartea "Gânduri către mine însumi") și anume "Mai bine își folosește timpul cel care nu dă atenție la ce zice, face sau gândește vecinul și care preferă să se concentreze asupra propriilor sale acțiuni pentru a le face drepte și sfinte", Petrișor facu un comentariu monumental;
Este drept că-i bine să-ți vezi de treabă, pentru că treaba-i sfântă așa lăsată ea de Dumnezeu, dar când cineva se tot bagă în treaba ta, atunci dumneata poți liniștit să-l înjuri de mamă că și așa înseamnă că-i prost. Păi nu-i așa? Așa-i...continuă Petrișor pe un ton țanțos. În momentul următor, Dublu-Roșu se văzu, fără voia lui, îngenunchiat și cu o sabie ce i se apropia vertiginos de gât. Noroc cu Vulcanienii care erau atenți la toată scena, Petrișor a fost săltat înapoi în viitor.
Câteva sute de nopți mai târziu și Vulcanienii aveau toate informațiile necesare legate de călătoriile în timp și spațiu. Efectele salturilor temporo-spațiale asupra lui Petrișor, spre surprinderea Vulcanienilor, îl făcură mai puțin prost. Acesta își cumpără o periuță de dinți, pe care o mai și folosea din când în când, își înlocuise chiar și obiceiul de a se juca la aparatele din sat, cu integramele. Peste câtiva ani, Dublu-Roșu, care era încă sub observația Vulcanienilor, discuta peste gard cu vecina:
"Auzi Letiția, nici nu contează așa de mult cu cine votăm, îți spun eu, dacă mâine și poimâine noi tot la fel de proști rămânem...salut pensie mai mare și drum asfaltat prin sat, că Guvernanții ăștia or fi dumnealor mai educați ca noi, dar de hoți, îs tot la fel. Mă-nțelegi cum zic? Că-i drept, peștele tot de la cap se împute, dar noi -cum s-ar zice-, suntem coada...și atunci hai să dăm din coadă cum dau vulturii din aripi. Noi singuri trebuie să ne ridicăm, Letiția! Noi singuri!" Dar Letiția a pierdut șirul argumentelor pe la cuvântul pensie, când brusc și-a amintit de poștașul ce trebuia să ajungă cu pensia de abia peste o săptămână.
Poza ©
No comments:
Post a Comment