The eyes are useless when the mind is blind

Uită-te la noi! împreună din nou, sau pentru prima dată, ce mai contează...hai să descoperim amândoi ce stă scris mai departe. Comută te rog pe modul engleză.

Holmes looks at Watson and asks “well, how many times have you gone up the stairs to this apartment?"
"Hundreds of times", replies Watson. 
"How many stairs are there?" asks Holmes.
"I dunno", says Watson.
"I know there are 17 steps, because I have both seen and observed", says Holmes.

            Era o după amiază de vară, îl așteptam pe Andrei în vizită. Urma să continuăm o discuție din ziua precedentă, voiam să-mi demonstrez un punct de vedere. Punct de vedere pe care o să-l descoperiți mai jos. Înainte să apară Andrei, am pus pe masă mai multe obiecte, de la telefon, la sticle de plastic, pahare, chestii pe care le găsești la orice student gospodar în camera de cămin. Printre astea, am plasat la întâmplare 3 bancnote de câte un leu.
           Ajuns la mine, nici nu ne salutăm bine că îi și spun: "Uită-te la masă timp de 5 secunde și spune-mi câte pahare vezi ?". După ce se scurg cele 5 secunde vine și răspunsul, "4 pahare". Acum vine întrebarea capcană, "Câți bani ai văzut pe masă?". Adevărul este că dacă i-aș fi spus doar să privească masa ar fi văzut toate obiectele de pe ea.
           În continuare mi-a răspuns că a văzut 1 leu pe masă, dar nu e sigur. S-a înșelat, erau 3. Ce vroiam să-i demonstrez cu asta? Ia să vedem.
           Făcând o paralelă între masa și obiectele de pe masă, la multitudinea de situații, persoane, obiecte, cu care interacționăm zi de zi, se observă că noi vedem doar obiectele pe care le căutam, persoanele care ne interesează (caracteristici cunoscute), situațiile care ne confirmă teoriile și așa mai departe. De acord până aici ? Sper. Am de gând să trec mai departe.
           Nu știu exact ce filtru folosești tu pentru experiența numită viață, dar putem să facem un exercițiu de imaginație ca să să-ți dai seama despre ce vorbesc. Hai să ne gândim la un arhitect. Cum crezi că o sa privească un arhitect orașul în care locuiești ? Care să fie primul lucru care o să-i sară în ochi, dacă nu stilul arhitectural al clădirilor,forma lor, culorile folosite, dacă sunt estetice sau nu, ce materiale sunt folosite și probabil multe alte lucruri pe care le pot doar presupune. Acum gândește-te la același oraș văzut de un medic. Să mai vadă el aceeași imagine ? Să mai aibă clădirile aceeași importanță? Nici pe departe. Cine să apară pe primul plan, dacă nu oamenii, mai exact pacienții cu simptomele lor. Ce spui despre un bancher? Dar un vânzător ambulant de ziare? Dar un cerșetor? Dar tu ?
           Totul ține de perspectivă și cum îți povesteam într-o postare anterioară, fiecare om își trăiește propria filozofie de viață, fără excepție.
           Probabil ai mai auzit de multe ori expresia "de ce mi se întâmplă doar mie? nu mai vreau cutare...".                                                                                                                          

Acum imaginează-ți că i-aș fi spus lui Andrei, uita-te la masă și NU număra paharele paharele așezate acolo. Cum ar fi procedat? Cum ar fi putut să nu le numere? Sau mai bine, te provoc pe tine să nu te gândești la un urs portocaliu. La ce te-ai gândit ? Da știu, la o barză. Așadar, cum faci să nu te mai lovești de aceleași situații?      
Începi să gândești altceva, îți schimbi perspectiva, alegi alte lucruri, te faci arhitect dacă nu-ți place medic.. Dacă treci prin aceleași situații de ani de zile încoace, cine crezi că-i responsabil pentru asta? Cine hotărăște ce să "vezi" pe masa întinsă de viață? Ba mai mult, cine decide dacă un lucru pe care tu îl vezi este bun sau rău, sau dacă un lucru te afectează sau nu, dacă o situație sau o persoană îți schimba starea sau nu?
Obții lucrurile la care ești atent, vezi doar lucrurile pe care te programezi (sau ești programat) să le vezi.
Există oportunități uriașe, care pentru cineva poate să însemne descoperirea secolului, iar pentru o altă persoană să însemne fix nimic.

Vrei cel mai sec exemplu ? O piatră. Da, o piatră poți s-o arunci pe lac ca să faci broscuțe sau poți s-o împachetezi și s-o vinzi pe post de animal de companie împreună cu un manual de instrucțiuni ca mai apoi să devii milionar în dolari. Știu că nu ma crezi pe cuvânt, uite sursa.
           Concluzia? Învață să vezi lucrurile pe care le vrei. Folosește-ți imaginația. Nu încerca să vezi lucrurile pe care nu le vrei.
Posibilitățile sunt nelimitate într-adevăr.


Până data viitoare vă las cu sloganul-companiei-prietenului meu din copilărie, Adi Dassler:                                                                 "Impossible is nothing"