Aladdin

              Astăzi am să-ți spun Aladdin. Nu pentru că cel mai probabil ai un covor în sufragerie. Vreau doar ca relația dintre noi să devină mai personală. Știu, drăguțo, n-am să fac discriminare, ție am să-ți spun Jasmine.
Așadar, stai cu spatele drept și ciulește urechile, sau cum spune unchiul meu, belește ochii.
Aventura Continuă...

           Aproximativ acum un an și ceva am început o "muncă" ce consta în a întreba oamenii care este filozofia lor de viață. Oameni din diverse pături sociale, unii cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți, din diverse medii culturale, cu diferite ocupații, atât femei cât și bărbați de diferite vârste etc.
Poate, Jasmine, te întrebi "De ce?". N-am făcut-o pentru vreo revistă, sau ca să scriu un articol despre asta, deși după cum bine se poate observa, tocmai asta fac. N-am făcut-o pentru că m-a pus cineva. De ce ai face una ca asta? Dă-mi voie să fac puțină lumină în căpșorul tău.
           Eram într-un moment confuz al cursului vieții și anume nu știam în ce direcție să mă îndrept. Nu știam ce să fac mai departe. Eram anul I master și habar n-aveam, cum și de unde să încep. Asta pentru că nu mi-a plăcut facultatea pe care tocmai am terminat-o, dar nici masterul care era de fapt o continuare a ei. Ce poate să facă un om într-o lume plină de doctori, polițiști și astronauți, care voia să devină excavator când se face mare? Începe să sape, aia face.
                Așadar, am făcut-o pentru mine. Mă gândeam că voi putea aduna destulă informație, care analizată, să mă poată împinge cumva într-o direcție bună. Bineînțeles, mai era și curiozitatea și ideea de a-mi forma eu însumi o filozofie după care să mă ghidez. Am obținut ce voiam din toată afacerea? Aladdin, încă nu vreau să-ți răspund la întrebarea asta. Ia mai pune-ți pofta-n cui.
                Ideea este că am tras o concluzie infinit mai importantă decât ce speram eu să găsesc, și anume...mai ai puțină răbdare. Am întâlnit un șofer de taxi, pe care atunci când l-am întrebat care-i filozofia lui de viață, a tăcut. Da, a tăcut așa vreo treizeci-patruzeci de secunde și apoi a zis "Păi nu știu, ce filozofie de viață? Nu...nu știu. Ce să fie? N-am așa ceva, nu.". Pe semne că l-am luat prin surprindere, pentru că altfel nu știu de ce mi-ar fi dat un răspuns atât de halucinant.
                 Am întâlnit o doamnă pe o bancă în centrul orașului, care mi-a insuflat o poftă de viață nemaipomenită. Avea o încredere atunci când vorbea și o căldură în voce cum rar mai vezi. În esență imi spunea că trebuie să fii optimist mereu și că viața e frumoasă cu bune și cu rele. Asta era filozofia ei de viață. Pe scurt mi-a povestit cum a fost bolnavă de cancer și cât de important a fost să fie optimistă și cât de mult înseamnă să-ți păstrezi moralul sus. Citez: "Pe jumătate din pacienții de acolo cred ca i-am vindecat eu. Râdeam cu ei toată ziua și-i îmbărbătam. Ce altceva puteam să fac?". Da, Jasmine, și eu am fost plăcut surprins că mai avem și la noi oameni optimiști.
                 Altă doamnă, legat de filozofia ei de viață spunea că trebuie sa fii tu însuți, în orice circumstanță. Că n-ai cum să nu reușești ce îți propui, atâta vreme cât ești autentic. Asta m-a influențat destul de mult și mi-a luat o vreme bună să înțeleg ce înseamnă să fii autentic. Despre această temă vom discuta la o viitoare întrevedere.
                 Cum poate te-ai gândit și tu, Aladdin, au fost oameni care aveau o filozofie clară și alții care aveau una mai puțin clară, dar nu cred că suntem noi în măsură să judecăm. A fost un tip care mi-a spus s-o las încolo de filozofie de viață. "Orice faci, să faci din bunătate și viața te va răsplăti inevitabil, atunci când faci asta e de ajuns, filozofia de viață nu mai contează", spunea el. Deși, asta în sine poate fi considerată o filozofie de viață, dar să nu ne pierdem în detalii, chiar dacă, Jasmine, știu că tu consideri detaliile un aspect esențial în toată povestea asta numită 'viață'.
                  Un artist din lumea muzicii, neașteptat, a răspuns că "Până la urmă, iubirea învinge totul.". Acuma să nu mă întrebați ce este iubirea și ce este totul, că habar nu știu. Răspunde-ți-vă singuri.      
                  Am întâlnit și oameni care au zis că "Ce filozofie de viață să ai la noi în țară?". Că aici nu poți face aia și cealaltă, că nu-i bine, că să pleci dincolo și cât vezi cu ochii, că așa mai departe.
                 În fine, filozofiile erau diverse, altele mai interesante, altele mai puțin. Concluzia pe care am tras-o eu aici e următoarea: Viața îți dă exact ce-i ceri, nici mai mult, nici mai puțin. Da, cere și ți se va da.
                  Trăim într-o lume a cauzei și a efectului și dacă luăm în considerare ce ne spune cartea asta și nu numai, Aladdin și Jasmine, povestea voastră cu lampa fermecată ar însemna realitatea noastră. Gândurile sunt cauza supremă.
                   Pot să-ți mai spun că oamenii ăștia, își trăiau fiecare crezul. Viața li se arăta exact așa cum credeau ei că este. Ar părea o nebunie, pentru că toți trăim în aceeași lume, ar trebui să fie totul la fel, dar nu. Totul este relativ, este loc pentru toată lumea s-ar părea. S-ar părea că pentru fiecare filozofie în parte, natura răspunde cu exactitate. De asta, oamenii care obișnuiesc să se plângă, mereu găsesc noi motive și situații care să le confirme teoria. Asta este adevărat și pentru cei care mulțumesc mai des vieții, găsesc mereu motive pentru care să mulțumească.
                  Nu știu ce filozofie aveți voi, Aladdin și Jasmine, dar știu că aveți dreptate, oricare ar fi ea. Lucrurile se desfășoară exact în funcție de cine sunteți și ce credeți voi. Orice ați crede, pentru voi este adevărat. Cine sunt eu să spun că-i greșit sau corect?

   
             Așadar, prietenii mei, alegeți sa vă bucurați sau nu de viață, sau n-alegeți deloc, dacă așa ceva se poate.











V-am pupat și nu uitați, ABRACADABRA !