Sunt de parere că oamenii sunt prea serioși. Serioși in legătură cu orice. Atât de serioși încât au uitat cum să se bucure, să aprecieze, să admire, să râdă. Se prind în acest magnific joc al vieții, și-l transformă în ceva atât de serios, încât singurul rezultat posibil este stresul.
Câți oare se opresc din horă și se întreabă, de ce atâta tensiune? De ce atâta nemulțumire? Pentru ce? Cui o să-i folosească vreodată asta? Unul din zece poate, sau o suta.
Câți se opresc din a profita de semenii lor, ai manipula în fel și chip și să caute altă cale, ceva mai bun. Ce anume mai bun ? Să miroși o floare, să admiri un apus, să te cunoști, să ajuți necondiționat, să te bucuri ca un copil, în definitiv să trăiești și să te bucuri că faci asta.
Destul de greu să te oprești, să observi, când de mic ești programat să n-o faci, dar se poate. Ca exemplu îl indic pe autorul de mai jos.
"Disgraced is the self-abandoned man
These six words show
That the worse the situation is,
never, ever, should a man consider it lost"
signed, The Conditioned.
