Un studiu făcut de cercetătorii britanici ne arată că secretul nebănuit al femeilor (de calitate) este că nu vor fi niciodată împreună cu un tip de genul muștei de mai sus.
Haha ! Ți-a plăcut ? A fost bună? Serios, îmi pare bine să te revăd pe aici. Te-aș întreba ce mai faci, dar nu mă prea interesează ca s-o zic pe aia dreaptă. Am pregătit un articol scurt despre curaj. Suntem gata? Pornim? Haidem să purcedem!
Au trecut mai bine de 12 ani buni de când ii furasem lui maica-mea 10 lei ca sa pot merge sa mă joc Counter-Strike. Da...pentru că după ce toate scuzele cu "dă-mi te rog bani de-o înghețată" s-au terminat, n-am găsit un mod mai creativ de a face rost de bani, așa că am apelat la metode vechi de când lumea. I-am luat pur și simplu, i-am sustras, i-am furat. Înțelegi? În toți anii ăștia, chestia asta mi-a rămas undeva în subconștient și apărea ca un junghi între coaste din când în când. Nu faptul că nu i-am recunoscut lu' mama atunci și că am mințit-o mă apăsa toți anii ăștia, sau faptul că 10 lei erau destul de mult atunci. Nu, mi-am dat seama mai târziu că ce mă deranja la amintirea asta era faptul că m-am mințit pe mine spunându-mi că nu e așa de grav, pur și simplu n-o s-o mai fac și o să treacă.
Cum ar putea să treacă așa ceva ? Poți să minți pe ori și cine, dar nu te poți minții pe tine. Ar părea că faptele vor dreptatea lor, oricât de tare am crede că nu-i așa. În fine, și uite așa m-am hotărât ca într-o zi s-o sun și să-i spun. Aproape că uitase...dar nu vă pot descrie ce sentiment fain de eliberare am simțit după toată discuția. Cât de jenă mi-a fost să-i spun. Uai !!
De ce împărtășesc întâmplarea asta, mă întrebi tu. Vreau să-ți arăt că există mai multe tipuri de curaj, îți răspund eu. Nu doar curajul fizic în care cineva își pune viața în pericol, sau se bate cu un urs, sau sare cu parașuta din turnul Eiffel etc, se numește curaj. Există un curaj pe care majoritatea îl ignoră. Este vorba despre curajul de a fi sincer față de tine și față de restul. Este vorba despre capacitatea de a fi complet deschis și sensibil chiar cu riscul de a fi rănit. De ce spun asta?
Cunosc copii (aici mă refer și la copii de peste 20, 30 și chiar 40 de ani) care nu le-au spus niciodată părinților că-i iubesc (deși așa e) și cunosc părinți care nu le-au spus niciodată copiilor că-i iubesc (deși așa e). Cunosc persoane care nu recunosc niciodată că au greșit, care nu-și cer niciodată scuze. Cunosc persoane care nu pot refuza o ieșire în oraș, că ce-o să zică prietenii despre ei ? Cunosc mulți, mulți oameni care nu pot face ceea ce vor și nu pot fi cea mai bună versiune a lor din cauza prețului pus pe presiunea făcută asupra lor de societate, prieteni, familie etc și unul pe care-l cunosc foarte bine sunt eu. Ai înțeles ideea? Curaj înseamnă să fii absolut sincer cu tine, în gând, acțiune și sentiment.
Vrei chiar acum să ți se pună curajul la încercare? Hotărăște-te dacă vrei să ai o atitudine de curaj sau vrei s-o lași în tărâmul unde 99% din lucruri se vor întâmpla, adică s-o lași pe mâine. Dacă da, citește provocarea de mai jos. Dacă nu, bon voyage !
Provocare:
Sună-ți părinții și spune-le cât de mult înseamnă pentru tine, iar dacă nu e cazul, atunci ia un prieten apropiat. Da, da, chiar dacă tu crezi ca se înțelege de la sine, fă-o, o să vă simțiți amândoi mai bine. Ți se pare prea ușor? Am una mai grea. Te provoc să te gândești la cea mai stânjenitoare întâmplare pe care ți-o aduci aminte, pe care s-o povestești apoi unui prieten dispus să te asculte în lux de amănunte. Mă refer la una care-ți trezește sentimente, una care vrei să treacă cât mai repede când îți aduci aminte de ea. Poți face asta în ciuda faptului că mintea încearcă din răsputeri să găsească argumente cum că asta-i o prostie? Felicitări.
