Famous last words

                         Îmi aduc și acum aminte, aveam vreo 11 ani când am asistat la această discuție. Eram la bunici în sat, probabil într-o vacanță de vară. La pas dea lungul drumului, mai o glumă, mai o poveste, o atenție-o măslină, vorba poetului , mergeam noi trei mușchetari. Discuția era întreținută de doua personaje, pe care o sa le numim Gică și Petrică de dragul anonimatului.    
                          Într-un moment de contemplare, ca să zic așa, întreabă Gică retoric parcă; "Ce-ați face voi dacă mâine ar veni sfârșitul lumii ?". O liniște ciudată se lăsase pe drum, doar câinii mai lătrau și asta doar pentru că n-au auzit întreabarea. Pe când eu mă chinuiam încă să-mi dau seama ce înseamna aia "sfârșit de lume", pentru ca nu văzusem încă filme ca "Armaghedon" și "2012"(deși mai prinsesem un sfârșit de lume în 1999), Petrică venise cu un răspuns atât de fantastic, pe cât era de surprinzător. "M-aș duce la magazin și mi-aș lua tot ce-aș vrea, fără să plătesc...". Trebuie să recunosc, mi s-a părut cel puțin tentant. O ciocolata, o portocală, o banană, un coca-cola Doamne iarta-mă...mai văzusem și eu, dar să iau tot ce vreau din magazin....fără să plătesc ? Aur curat.

În momentul ăsta intervine Gică și dă un răspuns care, în termeni de șah vorbind, a fost un fel de un fel de gambitul regelui. M-a pus într-o dificultate grozavă. " M-aș duce acasă, m-aș culca cu femeia și mi-aș saluta familia". Halucinant. Cu siguranță că auzise răspunsul ăsta la cineva înainte, cineva mai în vârstă, mi-am dat seama și atunci. Dar să te culci cu o femeie ? Ce putea fi așa de interesant la asta? Eu după ce mergeam la culcare, nu mai țineam minte nimic, indiferent cu cine aș fi dormit în pat. Voiam să țin minte măcar ceva, nu ? Păi nu mai bine luam eu tot ce prindeam din magazin și apucam să și mănânc tot până mâine când venea sfârșitul lumii?
                        Lăsând gluma la o parte. A fost și este o întrebare care mi-am pus-o de multe ori. Ce-aș face dacă mâine voi muri ?

"Do you have the fearless and alert mood of a warrior dancing his last dance? Are you a Walker-of-the-Void, an explorer of the Unknown, or just another mediocrity honing useless..."

Nu-i un răspuns ușor de dat, pentru că sfâșitul te poate prinde oriunde și de cele mai multe ori vine ca un musafir neanunțat. Care-i răspunsul atunci ? Probabil că fiecare va trebui să-l găsească personal. Vă pot spune totuși ce-am găsit eu. Am găsit într-un final că întrebarea era greșită.
Cum adică era greșită? Pentru simplu fapt că poți face o mulțime de fapte grozave fără să înțelegi nimic, fără să simți nimic, fără să trăiești cu adevărat ceea ce faci. Astfel că doi oameni pot privi același răsărit, și unul să moară de plictiseală iar celălalt să fie martor la cel mai frumos răsărit din câte a văzut, doar pentru simplul fapt că are o prezență de spirit ridicată.
Așadar, întrebarea ar suna mai bine în felul urmator: Cum ai trăi experiența ultimului lucru pe care l-ai face?
Răspunsul sper să-l trăim cu toții la un moment dat.

"A man traveling across a field encountered a tiger. He fled, the tiger after him. Coming to a precipice, he caught hold of the root of a wild vine and swung himself over the edge.

The tiger sniffed at him from above. Trembling, the man looked down to where, far below, he saw only rocks, A sure death was awaiting him. Only the vine sustained him.

The fragile vine cannot hold his weight for too long, it will surely break. He must choose - death from the tiger above or the rocks bellow. The man then saw a luscious strawberry near him. Grasping the vine with one hand, he plucked the strawberry with the other. How - sweet - it tasted." - Zen story.

Perpetuum mobile

Hai noroc vitejilor. 

Vreau să vă spun de la început că însfârșit mi-am luat inima-n dinți și stiloul în mână și-am început să pictez un nou articol. Dacă tot am lipsit atâta vreme, am zis că meritați un text mai colorat. M a i   d i f e r it. Diferit  față de ce aveam până acum. Ce să însemne asta?

           Mi-a luat mai mult timp ca de obicei să aștern ideile astea în mediul virtual. Nu cred că interesează în mod special pe cineva de ce, dar o sa trec în revistă și acest aspect. La un moment dat mi-am dat seama că nu vreau să vă influențez, în vreun fel sau altul, având în vedere că nici pentru mine nu se mai potrivesc multe din lucrurile pe care le spuneam și în care credeam acum un an. Atunci de ce s-ar potrivi, sau cum te-ar putea ajuta pe tine ?

            Ei bine, s-ar putea să atingă o coardă sensibilă și să inițieze vreo schimbare sau ai putea să înțelegi cât înțeleg eu din limba chineză.  Într-un final mi-am dat seama că fiecare o să ia informația și o s-o traducă pentru nivelul lui de înțelegere și mă încred că toate o să iasă bune și frumoase ca-n poveștile celor de la Disney, sau o să iasă ca a doua zi după o beție cruntă, dar și așa-i bine.

            Toată lumea s-a îmbarcat, Căpitane ? Toate pânzele SUS ! C’est parti.

Dați-mi voie să încep cu mult prea cunoscuta expresie “ Pe vremea mea…”. Asta era introducerea în orice discurs pe care-l începea vreun profesor, sau vreo rudă care voia să-mi amintească cât de bine era înainte și ce situație de cozonac cu rahat este acum. Sunt sigur ca nu doar eu am observat asta, toată generația mea a simțit-o, ba mai mult, sunt sigur că și generația ta a vazut-o. Chiar si tu ai observat-o.

Surpriza a venit când cineva din cercul meu de prieteni, care până nu demult se lovea de asta, începea cu aceeși idee; „Uite-i și pe ăștia, noi parcă eram altfel, mai cu capu’ pe umeri…”. Poftim cultură, un cerc vicios.

Din punctul meu de vedere, totul e schimbare, oricât de mult mi-ar plăcea să mă agăț de idei, concepte, lucruri și oameni. Schimbarea înseamnă evoluție, creștere. De ce atâta frică generalizată față de schimbare? 

Am să mai introduc un citat aici, dacă nu-i cu supărare,  pentru că un loc mai bun n-am găsit: “În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă.”. 

 Ce vreau să spun cu asta? Să faci schimbări doar de dragul de-a le face? Poate. Să nu le faci deloc? Depinde. Să le faci doar câteodată? Depinde. Ai nevoie de discernământ pentru fiecare situație în parte și așa ceva n-o să găsești scris ca să-l poți culege precum ghioceii primăvara. Orice dar nu râmăne indecis. Și dacă vrei să-ncepi o discuție cu „pe vremea mea...”, mai bine cântă-mi ceva de jale.

Progres. Evolutie. Schimbare. Să-i dăm bice înainte (că înainte era mai bine) !