Dincolo de buchetul de trandafiri

Mă ridic de pe scaunul ăsta moale și-l las pe Idries Șhah din mână pentru o vreme. The Commanding Self are multe idei care nu-mi spun nimic, nu le pot înțelege încă. Cartea asta ori te frustrează, ori te face să realizezi lucruri, cred că la mine e vorba de amândouă. Presupun că asta se întâmplă când citesc ceva care nu-i tocmai pe nivelul meu. 

*Note to myself:  level up.

Nu-i prima dată când mă gândesc la asta, dar acum înțeleg întrebarea mai bine atunci când mi-o adresez; Sunt oare cea mai bună versiunea a mea care pot fi în momentul ăsta? Mă folosesc de calitățile care le am în cel mai bun mod în care aș putea? Sunt conștient de alegerile pe care le fac în fiecare moment? Sunt conștient de moment? Răspunsul pe care mi-l dau vine sub forma unui banc zis de un coleg; (Fără nicio intenție de rasism) “ -Mă țigane, ai bilet? – Nu pre’ “.

Oricum, am zis destule despre mine. A venit momentul să vorbim despre tine, pentru că știm amândoi că o discuție e cu atât mai interesantă, cu cât ea te implică mai mult pe tine...bineînțeles, cu condiția ca ce se discută, să-ți fie pe plac.

Adevărul este că din discuții care te laudă, de obicei, n-ai să înveți nimic. Dar ghici ce, nici din discuțile care te critică n-ai să înveți mare lucru (sau nu încă). Ai să înveți totuși ceva din reacțiile care le ai la ce se spune despre tine, dacă ești atent la ele.

Lăsând asta la o parte, chiar dacă nu te cunosc în momentul ăsta, cred că ești o persoană răbdătoare și inteligentă pentru că ai avut răbdare cu textul ăsta până aici. Ai putut mirosi de la început că urmează ceva interesant și ai mai rămas o vreme. Nu multă lume face asta, cei mai mulți se plictisesc repede și își caută alte distracții mai pe placul lor. Mi-aș dori să cunosc mai multe persoane cu caracteristica asta, pentru că cei mai mulți oameni sunt superficiali. Te felicit pentru asta și mi-aș dori să te cunosc mai bine.

În același timp, mai cred că ai un comportament haotic și că citești orice îți cade în mână, cum ar fi articolul ăsta, pentru că n-ai neapărat un scop, iar dacă ai unul, nu te ții de el așa cum ar trebui. Nu cunoști mai nimic despre tine, de asta una din preocupările principale este să asculți mereu de cineva sau ceva, eviți în mod constant să te oprești și să te asculți, să te observi, să fii prezent. Mai cred că ești nefericit, altfel de ce ai căuta fericirea ?

Ei bine, dragă prietene, ai fost atent la cum a reacționat mintea ta la ce ai citit mai sus ? Ai putut să nu iei lucrurile personal, sau doar ai reacționat? Adică ai putut vedea cum în prima parte ai simțit un sentiment de bine, cu care erai de acord. Iar în a doua parte, ai avut tendința de a te apăra și ați spune că nu-i așa, sau poate că te-ai simțit vinovat, sau poate că ți-a venit să ataci autorul. Nu contează prea mult, ideea e să observi lucrurile astea, pentru a putea acționa și nu doar reacționa. Nu doar acum, dar în fiecare moment.

Mare diferență între un om care acționează și unul care reacționează. Primul o face dintr-o alegere, al doilea o face dintr-un automatism. 

Bineînțeles că încerci să-ți alegi o categorie și bineînțeles că ai vrea să fi pus în prima. Asta se numește predictibilitate, și este o caracteristică a oamenilor din a doua categorie. 

Cam atât despre asta. Pentru mai multe informații vă rog să iubiți mai mult și să fiți mai spontani, dar și mai liberi față de condiționarea dumneavoastră din trecut, precum un buchet de trandafiri. De ce un buchet de trandafiri? Pentru că îmi place mirosul trandafirilor, iar ei, la fel ca și tine, nu înțeleg ce vrea să spune acest ultim paragraf.

Al vostru, pentru totdeauna, un font  Calibri (body) cu un size de 11. Pace și iubire pe Pământ, sau mulți bani și multe like-uri pe facebook. Cum doriți dumneavoastră. S-avem o Larevedere plăcută.

Aventura spațială

Ei bine, sunt sigur ca nu ți-a spus nimeni, așa că o s-o fac eu. Te afli în mijlocul unei aventuri de proporții uriașe, o epopee spațială ce se desfășoară undeva, cândva, pe o planetă ce călătorește în jurul unei stele numită de noi, Soare. Soarele la rândul lui, împreună cu al lui Sistem Solar, gonește prin galaxie cu o viteză absolută de 200km/s. Chiar acum în timp ce vorbim, tu, un individ infinit de mare și infinit de mic, te-ai mișcat mai mulți km/s decât poate alerga Usain Bolt, cel mai rapid din Univers.

În altă ordine de idei, un grup de savanți discută. Ce discută? Despre un trib de indieni, băștinași din Amazon, care n-au văzut niciodată alți oameni. Se discută, ba chiar se râde, despre cum indienii se închină la fiecare avion pe care-l văd, în același timp, savanții punându-și întrebarea, cum am putea vreodată să luăm legătura cu un grup atât de înapoiați de oameni cu un intelect atât de primitiv. La doua galaxii distanță, câțiva extratereștrii ne privesc în timp ce stăm la calculator. Ei se întreabă același lucru despre savanți și noi, doar că nu râd.

Câțiva dintre ei se hotărăsc să-ți citească gândurile și apoi să le scrie aici. Primul lucru pe care l-au observat este confuzia și hotărârea cu care încerci să faci un sens din toate astea. Al doilea lucru pe care l-au observat și se pregăteau să-l scrie aici, când dintr-o dată au fost chemați la un party ce implică dans subacvatic. Să nu fie cu supărare, dar au găsit dansul subacvatic mult mai fascinant.

Ultima ideea este foarte complexă și nu-i pentru oricine s-o înțeleagă, așa că ai grijă înainte s-o începi. Ea se referă la cel mai simplu lucru care poate să-l înțeleagă oricine, orice grijă trebuie lăsată la o parte înainte s-o faci. Ea vorbește și se referă la liniște. Încearcă să taci 20 de secunde acum.

                                          Nu tu să taci, gândurile să-ți tacă.

“Doing as others told me, I was blind. Coming when others called me, I was lost. Then I left everyone, myself as well. Then I found everyone, myself as well.” - R