Ești norocos

Ca să înțelegem despre ce anume vreau să vorbesc azi, dă-mi voie să subliniez încă de la început trei lucruri; Un pistol cu apă de izvor, o pereche de mănuși din lână țesute de bunica și simțul umorului (în cantități neprevăzute).

Ah și aproape că era să uit, Dub Fx - I am that I am.

``23w4ed5rftgyuhjoikpl1238asyhd123asd5678sadgh-ăpșl,mn

Mai sus, dacă te întrebai, se pot vedea câteva caractere apăsate aiurea, sau acolo mi-am curățat tastatura de praf, cum crezi tu de cuviință.

Dar să revenim în prezent, adică mai jos.

Se spune că într-un tărâm îndepărtat trăia odată un rege bătrân care avea trei fiice. Fiecare dintre ele poseda un talent inedit.
Primei fete nu-i plăceau cititorii curioși de fel, așa că nu vru nici în ruptul capului să spună măcar două-trei lucruri despre ea.
A doua fată a regelui putea să vadă și să înțeleagă diferența dintre container și conținut, dintre om și acțiunile/vorbele/gândurile/sentimentele lui, fără să le confunde între ele.
A treea fată a rlgeului nu știa scrie corect.
A patra fată a regelui prefera, oarecum, să-ți însele așteptările cu privire la cum trebuie descris un personaj de poveste.
În sfârșit, pe cel de-al cincilea fiu al regelui, cel mai mic și mai viteaz dintre ele, îl găsim prins într-o bătălie clasică cu dragonul fioros cu 6 capete, învârtind pe de-asupra capului un paloș uriaș, mai apoi încheind această mică povestire fără prea mult tam-tam.

Ai observat cum dacă fraza are un curs continuu, dar pe care dacă brusc îl tai la un moment dat, poți să-l trezești chiar și pe cel mai plictisit cititor ce încă nu s-a prins de ce urmea. Ai observat ?

Destul de faină faza, așa-i? Mai poți s-o citești odată.

Întrucât am primit plângeri din partea unor cititori cu privire la lipsa unei idei centrale din această postare, în sensul în care am fost întrebat, 'care-i, man, ideea de fapt?', m-am decis să răspund înaintea gurilor rele din presă.

-Nu știu, man, de asta scriu și eu, ca să aflu. Man.

Oricum, teoretic și practic vorbind, este foarte important să-ți iei inspirația de undeva, dar poate în egală măsură este la fel de important să nu-ți pierzi cititorul în fraze prea lungi, ce se vor a fi elegante și să spună multe lucruri importante despre găuri negre și structura moleculară a unui atom (hah), pentru că nu toată lumea are răbdarea să citească de la început de mai multe ori, sau chiar într-un mod continuu această frază, așa cum ai făcut-o tu.

În sfârșit. Pe câinele vorbitor, Petrișor, îl găsim ultimul la înaintare, descris în ultima ideea din acest text. El lătra niște cuvinte albastre ce putea fi deslușite în felul următor:

- De ce iară-s ultimul strigat la înaintare? Și pentru ce te uiți la mine? Cu tine vorbesc ! Tu nu știai că mintea ta își face de cap fără tine ? Să știi că ești norocos că afli asta de la mine, un câine vorbitor, ești foarte norocoasă. Cum? De ce schimb genul? Lasă asta ! Tu n-auzi că nu ești mintea ta, că mintea ta gândește în tine, zic. Mă întorc în imaginația stăpânului meu. Da,da, chiar dacă ți se pare că n-ai înțeles mare lucru. Poate că o să înțelegi dacă ți-o sp-Ham. Ham-Ham. Haaaam. Ham Ham Ham. 


 Photo

Calea omului obișnuit

Când eram mai mic, mi-a spus tata un lucru ce mi-a rămas bine în cap, pentru ca mai apoi să iasă la iveală exact când trebuie, adică acum. Într-o după amiază caldă de vară mi-a spus că fiecare om are o poveste de spus, chiar și cerșetorul de pe stradă, iar dacă am avea răbdare să ascultăm ne-am dat seama că după fiecare om se poate scrie o carte.

Recent am terminat de citit Calea Luptătorului Pașnic de Dan Millman și am rămas plăcut impresionat și în același timp fascinat de relatările descrise acolo. Pentru cei care n-ați citit cartea încă, este vorba despre povestea autorului, fost campion mondial la gimnastică, care întâlnește un bătrân cu adevărat inedit într-o benzinărie, un fel de Buddha al zilelor noastre. Acesta din urmă, botezat ‘’Socrate’’ de către autor, pentru că era foarte înțelept, îl inițiază pe Dan într-o cunoaștere mai profundă a lumii și a sinelui, ajutându-l să-și învingă multe din frici și-l îndreaptă spre o cale care-l va ajuta să-și atingă adevăratul potențial.

[Aici trebuie să fac o pauză, pentru că-mi dau seama că nu ești destul de atent. Dacă tot ai intrat aici, ce-ar fi să citești până la capăt ce s-a scris aici cu atenția ridicată, din respect pentru dumneata, că doar n-ai intrat degeaba pe site. Ne-am înțeles?]

Ce vreau să spun mai departe este că nu toți avem șansa să dăm peste un Buddha la benzinărie și nici peste cineva care să ne poată ghida într-un mod atât de direct, Dar...

Dacă privesc bine în spate pot să-mi dau seama cum personal am fost ghidat de evenimente și persoane într-o anumită direcție mai mereu. Cred că există un Socrate pentru fiecare dintre noi. Că el nu se exprimă prin Buddha de la benzinărie, sau în orice fel de profesor în carne și oase, e partea a doua.

Consider că învățăturile și sugestiile de care avem nevoie fiecare în parte, sunt disponibile în fiecare moment. Depinde de mine și de tine cât de atenți suntem pentru a le putea recunoaște și înțelege. Iar dacă nu suntem capabili de recunoaștere și înțelegere, putem învăța cum s-o facem dacă mai întâi ne dorim lucrul ăsta.

Există un limbaj al mediului înconjurător, al corpului, al sentimentelor, al oamenilor, al întâmplărilor de orice fel, care depășește cu mult limbajul cuvintelor. Un limbaj universal pe care, permiteți-mi să-l numesc limbajul Naturii, dacă învățăm să-l înțelegem, ne va îmbunătății foarte mult existența. 

[Acum că ai ajuns la final am un exercițiu de gândit pe care va trebui să-l faci, pentru că știm amândoi că-i prea târziu să te oprești din citit.

Așadar, gândește-te doar cât de fără sens este ceea ce am scris mai sus pentru unele persoane, poate care au reușit să se și plictisească citind 

Iar acum gândește-te cum pentru alte persoane, textul, are tot sensul din lume în momentul ăsta. Imaginează-ți cum unii au reușit să-și trezească chiar și sentimente profunde în timp ce lecturau.

Întrebarea, așadar, este; cât sens are ce-i scris mai sus ?]

“There is no such thing as bad weather, only bad clothing”

Link pentru poza aici.

Altă ordine de idei

Gânduri către mine însumi, partea 200290.

În prima ordine de idei, îmi amintesc cum prin 2009 eram martor la o discuție interesantă. X își descria viziunea lui asupra cum ar trebui să arate o pensiune pe care el voia s-o construiască. Y n-a stat mult pe gânduri și a început să-i critice viziunea lui X asupra pensiunii, ba chiar să vină cu argumente de ce e proastă. Replica lui X mi-a rămas în cap până azi;

Why don't you build your own dream and leave mine alone?


Realizez tot mai mult că experiența mea numită viață nu are legătură atât de mult cu ce mi se întâmplă cât are cu modul în care văd eu ceea mi se întamplă. Cu alte cuvinte, îmi dau seama că ceea ce fac este la fel de important ca și modul în care fac un anumit lucru.

Mi s-a întâmplat să mă aflu într-un club împreună cu prietenii și cu muzica la maxim, dar să mă simt singur și ne la locul meu. Mi s-a întâmplat să fiu singur în natură și să mă aflu în extaz, să mă minunez de tot ce-i în jurul meu.

În altă ordine de idei, cred că-i mai important, spre exemplu, să lucrez la mecanismul care mă ajută să apreciez lucrururile, orice lucru și în orice situație, fără discriminare, decât să caut doar acele lucruri pe care le pot aprecia într-un anumit moment.

În și mai altă ordine de idei, vreau să învăț să apreciez orice moment și să take note of everything, nu în sensul de a analiza, dar mai mult în sensul de a simți totul în jurul meu, de a avea o experiență cât mai bogată când mă aflu în orice situație. Chiar și acum când eu scriu și tu citești.

În altă ordine de idei, cred că cineva care poate să se bucure de fiecare moment a găsit cheia fericirii. Dar asta înseamnă transcenderea gândului dualistic, în alte cuvinte, să nu mai existe o judecată în sensul de Bun/Rău. Iar asta înseamnă să renunț la frică. Dar una-i să scriu despre renunțarea la frică și alta-i să renunț la ea, să iubesc. Una-i să înțeleg mental asta și alta-i să realizez asta. Una-i să scriu despre un măr verde și alta-i să mușc fix în momentul ăsta dintr-un măr verde. Sau poate că-s una și același lucru.

În ultima ordine de idei, tu ai să fii de acord cu ceea ce am scris eu mai sus doar în măsura în care te identifici cu lucrurile cu care-mi bat eu capul în postul ăsta.

Cineva mi-a spus odată că space travelers are never in a hurry și mie mi-a plăcut asta.