Friday, February 7, 2014

The Overview Effect

                         
       Deseori îmi aduc aminte de interviul lui Bruce Lee în care la întrebarea (pe care nu-mi cer scuze că n-o traduc în română) "Do you consider yourself as a Chinese or do you ever think of yourself as North American?" pusă de un reporter, Bruce răspunde "You know what I want to think of myself? As a human being. Because, I mean I don't want to be like "As Confucius say" but under the sky, under the heavens there is but one family. It just so happens that people are different.".
             Vreau sa vorbesc oleacă (da, tocmai ce am spus oleacă) despre conceptul de Unitate sau Oneness cum ne este prezentat în engleză. Dacă e prima dată când ți se prezintă subiectul, ar trebui să știi că este un concept întâlnit în majoritatea religiilor, misticism, filozofie și bineînțeles în știință (cu întrebările pe care le-a ridicat).  
              Ce știu eu despre asta ? Păi nu prea multe. Când mă uit la vecinul de peste drum, știu doar că e vecinul de peste drum și nu suntem una și aceeași persoană. Ce unitate ? Pe mine mă cheamă Alex, pe el îl cheamă...habar nu știu cum îl cheamă. Întreb din nou, ce unitate? Avem un trecut, viitor și prezent diferit, doar șansa a făcut ca noi să ne întâlnim. Așa să fie ?  
               Când ai văzut ultima dată un atom ? Toată ziua. Uită-te la palmele tale, uite-i ce frumoși sunt atomii, mici și rotunzi, dragii de ei, îi vezi ? Nu-i vezi, dară că nu-i vezi, cum să-i vezi? Poți percepe doar totalitatea lor, adică degetul, palma, mâna,piciorul. Până nu demult se credea că atomul este cea mai mică particulă. Fii serios...

               Oamenii de știință au confirmat existența Bosonul Higs sau "Particula lui Dumnezeu" cum a fost ea supranumită, de aproape doi ani. Da, da, la câțiva ani după ce la televizor arăta cum va veni sfârșitul Lumii, cum planeta va fi înghițită de o gaură neagra creată de acceleratorul de particule (unde s-a descoperit această particulă)...în fine, sfârșit care n-a mai venit, pentru că a fost amânat pentru 2012. Așadar avem descoperită la momentul actual cea mai mică particulă cunoscută de om.
              Adu-ți aminte când te-ai uitat ultima dată la un mușuroi de furnici. Tu știi că mușuroiul ăla este defapt creeat de furnici. Dar cum știi asta? Pentru că le vezi, este ceva palpabil, o dovadă oferită de simțul vizual și nu numai. Dar asta doar fiindcă furnicile sunt destul de mari încât să le vedem. De la zece metri distanță par tot o apă și-un pământ. La fel ca atomii din palma ta. Ar părea că un obiect este unul singur sau de fapt o mie de particule mai mici în funcție de instrumentul prin care privim. Dacă o fi ochiul, sau binoclul, sau un microscop, sau telescopul Hubble, etc, nu contează. Ar părea că fiecare lucru face parte dintr-unul și mai mare. 
               Henosis [1], este cuvântul grec ce reprezintă tocmai acest concept de care vorbesc și face referire la fiecare individ ce reprezintă microcosmosul ce oglindește macrocosmosul. Așadar să-l ascultăm pe urmatorul individ: "In February, 1971, Apollo 14 astronaut Edgar Mitchell experienced the little understood phenomenon sometimes called the “Overview Effect”. He describes being completely engulfed by a profound sense of universal connectedness. Without warning, he says, a feeing of bliss, timelessness, and connectedness began to overwhelm him. He describes becoming instantly and profoundly aware that each of his constituent atoms were connected to the fragile planet he saw in the window and to every other atom in the Universe. He described experiencing an intense awareness that Earth, with its humans, other animal species, and systems were all one synergistic whole. He says the feeling that rushed over him was a sense of interconnected euphoria." [2]
                    Adică, asta a fost spusă de un astronaut din misiunea Apollo 14(și nu-i singurul astronaut care realizează asta), un astronaut, nu un călugăr budist care meditează 8 ore pe zi într-o peșteră. 
              Mă întreb, oare trebuie să mergem cu toții în spațiu ca să înțelegem un lucru pe care-l putem înțelege atunci când ne privim palma, sau când privim un mușuroi de furnici? Suntem mai mulți, dar împreună suntem unul. Singurele lucruri care ne țin departe unul de celălalt, chiar dacă suntem mii, zeci de mii, milioane în același oraș, la un perete distanță, sunt convingerile.    
        Planeta noastră se află undeva la, scuza-ți-mi expresia, dracu-n praznic pe la 27.000 ani lumina distanță de centrul Galaxiei (ani lumină! Aproape la fel de departe ca și distanta Cluj-Bistrița făcută cu trenul). Galaxie aflată la nu știu câte milioane de ani lumină față de centrul Universului. Centrul Universului de unde privite toate-s o apă și-un pământ. Păi și ce? Păi și pe Terra încă ne batem cu pumnul în piept care-i mai deștept, care-i cel mai frumos, care-i cel mai cel și oamenii se supără pentru câte și mai câte, de parcă ar conta. Nu mai bine ne  bucurăm și ne iubim și ne acceptăm cu diferențe și defecte  după cum ne-au spus toți marii învățători de-a lungul istoriei? Numa zic.

Surse:
[1]- http://en.wikipedia.org/wiki/Henosis
[2]- http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2008/05/space-euphoria.html
              
                   

No comments:

Post a Comment