This light of mine, I'm gonna let it shine

         Dragi și drage, de curând a fost Valentine's day și m-am gândit să vă povestesc despre ceva deosebit de important. Legătura dintre articol și Valentines este egală fix cu prețul care-l pun eu pe această sărbătoare, dar să lăsăm introducerile la o parte și să trecem la lucruri serioase.
         Azi vreau să vă vorbesc despre un drog. Stai liniștit că n-o să fac un tratat despre heroină, s-au făcut destule. Vorbesc despre unul mult mai larg răspândit. Acesta se injectează fix în stima de sine. Un drog care este atât de puternic pe cât este de invizibil. Ai fost învățat să-l iei de mic, nici măcar nu te mai întrebi dacă-i bine sau nu să-l iei în continuare. Problema este că multă lume nici măcar nu știe de existența lui. Dacă-ți vine să crezi, majoritatea îl consumă și-l procură inconștient. Mai puțini sunt cei care știu despre el, dar îl consumă oricum. Foarte puțini, tare aș vrea să știu un procentaj, sunt care-l cunosc și aleg să nu-l consume. Nu știu exact ce tehnică de comunicare folosesc care-mi permite să vă țin încă curioși, dar o s-o mai folosesc puțin.
         Pe baza acestui drog se formează prietenii, relații de cuplu, conflicte de tot felu', competiții sportive, cariere în televiziune, căsătorii, acte de caritate și cum zice americanul - you name it. În sfârșit, după opinia mea, a fost utilizat cel mai eficient de către Mark Zuckerberg atunci când a creat Facebook-ul. Mi s-a atras atenția asupra drogului, pentru prima dată, când am citit cartea lui Dale Carnagie "How To Win Friends And Influence People". În carte ești învățat cum să jonglezi cu el, care este de fapt o ea. Da, presupun că te-ai prins deja, este vorba despre atenție.

           Nu mă crezi ? Adu-ți aminte copilăria: "Uită-te la mine când îți vorbesc !". De ce crezi că ți se spunea asta? Pentru că așa-i politicos? No way, José! Pentru că..atenție. Îmi place, pot să-ți spun în continuare José? José, de ce crezi că există moda? Crezi că produsele de make-up ar mai exista dacă n-am fi dependenți de atenție? As putea continua, dar sunt sigur că poți găsi și tu câteva.
          Așa cum credința, care dă valoare oricărui lucru asupra căruia este aplicată (ca de exemplu banii)  și atenția conferă un sentiment de importanță (falsă importanță, aș putea adăuga), putere sau identitate persoanei care o consumă.
         Eu personal n-am întâlnit încă pe cineva care să fi scăpat total de această dependență, sau dacă am întâlnit nu mi-am dat seama - asta cu siguranță din cauză că și eu sunt dependent într-un fel sau altul. Am mai pomenit de ego. Atenția pentru ego, este precum șaorma cu de toate pentru un student la facultate rămas fără bani și mâncare două săptămâni.

         "Păi și ce dacă?", te-ai putea întreba, "toată lumea o face", ai putea continua. Nu-i prima dată când o tâmpenie se întâmpla la scară globală, istoria-i plină de exemple. De ți-as putea deschide ochii doar cu atât ce simplu ar fi, dar tu Jose ești inteligent și vrei argumente, iar eu trebuie să-mi bat căpșorul și să ți le aduc.
          În primul rând și asta ar trebui să fie de ajuns, când ești dependent de atenție, nu poți fi tu însuți. Și dacă nu ești tu însuți, cine ești dacă nu o marionetă? De ce spun asta? Trebuie să faci mereu ceva ca s-o obții. Faci lucruri ca să impresionezi, ca să ieși în evidență, ca să iei primul loc, ca să fi "cel mai bun", ca să devii cunoscut, toate doar pentru atenție. Nu le faci de dragul de-a le face, le faci pentru atenție și asta te transformă în ceva fals. Iar dacă ești fals înseamnă că nu ești cum spune poezia, adică sincer cu tine.

 "To shine own Self be true,
and it must follow, as the night the day,
Thou canst not then be false
to any man
... "- Shakespeare

           În al doilea rând, dependența de atenție ne face să ne folosim de persoane, să le manipulăm în fel și chip ca s-o obținem. Despre cum să obții atenția cuiva s-au scris așa de multe cărți încât ai spune că-i un lucru normal, dar nu e. Prea puțin ni se atrage "atenția" că asta poate fi o dependență și poate să-ți facă rău, dar acum știi.
          În final te încurajez, pe noi amândoi de fapt, să tăiem încă o sfoară a maestrului păpușar numit Ego, în speranța că vom fi liberi într-o bună zi. Până data viitoare, te las cu un gând bun și încă o poezie.

 ~The Guy in the Glass~ by Dale Winbrow

When you get what you want in your struggle for self,
And the world makes you king for a day,
Then go to the mirror and look at yourself,
And see what that man has to say.
For it isn’t a man’s father, mother or wife,
Whose judgement upon him must pass,
The fellow whose verdict counts most in life,
Is the man staring back from the glass.
He’s the fellow to please, never mind all the rest,
For he’s with you clear to the end,
And you’ve passed your most dangerous, difficult test,
If the man in the glass is your friend.
You can fool the whole world down the pathway of years,
And get pats on the back as you pass,
But the final reward will be heartache and tears,
If you’ve cheated the man in the glass.